Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PRĂFUÍT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf (1), acoperit de praf, cu mult praf; prăfos, prăfuros. ♦ Fig. Vechi, perimat, uitat; p. ext. răsuflat, banal. ♦ Care a fost transformat în praf, redus la starea de praf, pulbere. – V. prăfui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRĂFUÍT adj. prăfos, (rar) prăfuros, (reg.) prăfoșat, (Mold. și Transilv.) colbăit, colburos, (înv.) pulberos. (Haine ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRĂFUÍT adj. v. perimat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRĂFUÍ ~iésc tranz. A face să se prăfuiască. /praf + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PRĂFUÍ mă ~iésc intranz. 1) A se acoperi cu praf. 2) A se transforma în praf prin fărâmițare; a deveni pulbere. /praf + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRĂFUÍ vb. (Mold. și Transilv.) a (se) colbăi. (S-a ~ pe haine.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRĂFUÍ vb. v. pudra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prăfuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăfuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink