PRĂVĂLIÚȚĂ, prăvăliuțe, s. f. Prăvălioară. [Pr.: -li-u-] – Prăvălie + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRĂVĂLIÚȚĂ s. v. prăvălioară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prăvăliúță s. f. (sil. -li-u-), g.-d. art. prăvăliúței; pl. prăvăliúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink