Dex psihic

PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Formă specifică de reflectare a realității, produsă de activitatea sistemului nervos și prezentă la animalele superioare; totalitatea fenomenelor și a proceselor proprii acestei reflectări; structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

PSÍHIC, -Ă adj. Referitor la psihic; sufletesc. // s.n. Proprietate a materiei superior organizate de a reflecta realitatea obiectivă. ♦ Structură proprie cuiva. [< fr. psychique, cf. gr. psychikos < psyche – suflet].

PSÍHIC, -Ă I. adj. referitor la psihic (II); sufletesc. II. s. n. formă specifică de reflectare a realității obiective, proprie omului și animalelor superioare, produs al activității sistemului nervos; totalitatea fenomenelor și proceselor prin care se realizează această reflectare. ◊ structură sufletească proprie cuiva. (< fr. psychique, germ. psychisch)

PSÍHIC adj., s. 1. adj. psihologic, spiritual, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) 2. s. suflet, (rar) psihism. (Cum stă cu ~ul?)

psíhic adj. m., pl. psíhici; f. sg. psíhică, pl. psíhice

psíhic s. n.

PSÍHIC¹ n. 1) Capacitate a sistemului nervos superior al animalelor superioare și al omului de a reflecta realitatea obiectivă. 2) Ansamblu de procese și de fenomene de natură cognitivă, afectivă și volițională care se produc în sistemul nervos. 3) Structură sufletească proprie unui om. /<germ. psychisch, fr. psychique

PSÍHIC² ~că (~ci, ~ce) Care ține de spirit sau de cuget; propriu spiritului sau cugetului. Fenomen ~. /<fr. psychique, germ. psychisch