PSIHODIAGNÓZĂ, psihodiagnoze, s. f. (Med.) Acțiune complexă de investigare a individului prin intermediul tehnicilor psihologice pentru cunoașterea particularităților sale psihice specifice. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PSIHODIAGNÓZĂ s.f. Psihodiagnostic. [Pron. -di-a-. / cf. fr. psychodiagnose].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PSIHODIAGNÓZĂ s. f. ansamblu de tehnici psihologice pentru investigarea și diagnoza psihică a indivizilor sau grupurilor. (< fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
psihodiagnóză s. f. (sil. -di-ag-), pl. psihodiagnóze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink