PSIHOFÍZICĂ s.f. Disciplină care studiază raporturile dintre fenomenele psihice și fizice pe bază de observație și de experiment. [Gen. -cii. / < fr. psychophysique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
psihofízică s. f., g.-d. art. psihofízicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute. 2. Adj. Care aparține psihofizicii (1), privitor la psihofizică. 3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PSIHOFÍZIC, -Ă adj. Referitor la psihofizică. [< fr. psychophysique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PSIHOFÍZIC, -Ă I. adj. 1. referitor la psihofizică. 2. care permite psihicului și fizicului. II. s. f. curent psihologic care studiază raporturile dintre fenomenele psihice și fizice pe bază de observație și de experiment. (< fr. psychophysique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
psihofízic adj. m. fizic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink