Dex publicare

PUBLICÁRE s. f. Acțiunea de a publica și rezultatul ei; tipărire, apariție. ♦ (Înv.; concr.) Publicație. – V. publica.

PUBLICÁRE s.f. Acțiunea de a publica și rezultatul ei; tipărire. [< publica].

PUBLICÁRE s. 1. editare, imprimare, imprimat, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, (înv.) publica-risire, publicație, publicitate, tipărie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 2. v. tipărire. 3. v. apariție.

PUBLICÁRE s. v. anunțare, imprimat, încu-noștințare, înștiințare, organ, periodic, publicație, tipăritură, vestire.

publicáre s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. publicării; pl. publicări

PUBLICÁ, públic, vb. I. Tranz. A face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc.; a face să apară, a tipări cărți, articole, informații etc. – Din lat. publicare.

A PUBLICÁ públic tranz. 1) (cărți, articole, știri, hotărâri etc.) A face să apară pe calea tiparului; a tipări; a edita. 2) (știri, noutăți etc.) A face cunoscut unui cerc larg de persoane (pe calea tiparului); a anunța în mod public; a răspândi; a divulga. /<lat. publicare

PUBLICÁ vb. I. tr. A tipări (o carte, un articol etc.). a face să apară; a difuza. [P.i. públic. / < lat. publicare, cf. it. pubblicare].

PUBLICÁ vb. tr. a tipări, a face să apară (o carte, un articol etc.). ◊ a edita. (< lat. publicare)

FEMEIE PÚBLICĂ s. v. cocotă, c***ă, femeie de stradă, p*********ă, t***ă.

MINISTER PÚBLIC s. v. acuzator, procuror.

PUBLICÁ vb. 1. a edita, a imprima, a scoate, a tipări, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 2. v. apărea.

PUBLICÁ vb. v. anunța, bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, încunoștința, înștiința, ponegri, vesti.

publicá vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. públic, 3 sg. și pl. públică