PUCHI, puchi, s. m. (Reg.) Urdoare. ◊ Pată mare. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUCHI s. v. urdoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
puchí, puchi, vb. IV (reg.) 1. secreție gălbuie de pe pleoape depusă în timpul somnului; urdoare, puchină. 2. pată mare. 3. păduche. 4. numele unui joc de cărți.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
puchi s. m., pl. puchi, art. púchii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE PUCHÍ mă ~ésc intranz. reg. fam. A se uita insistent, descifrând sau deslușind cu greu (din cauza vederii sau a luminii slabe). /Din puchi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PUCHI ~ m. reg. 1) v. PUCHINĂ. 2) Pată mică; punctișor. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink