PUDICITÁTE s. f. Însușirea de a fi pudic; pudoare. – Din fr. pudicité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUDICITÁTE f. v. PUDOARE. /<fr. pudicité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PUDICITÁTE s.f. (Rar) Pudoare, rușine. [Cf. fr. pudicité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PUDICITÁTE s. f. pudoare. (< fr. pudicité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PUDICITÁTE s. v. inocență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUDICITÁTE s. v. bună-cuviință, decență, jenă, manieră, pudoare, rușine, sfială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pudicitáte s. f., g.-d. art. pudicității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink