Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PUFNÍRE, pufniri, s. f. Acțiunea de a pufni. – V. pufni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pufníre s. f., g.-d. art. pufnírii; pl. pufníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PUFNÍ, pufnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A expira pe nări cu zgomot, scurt și sacadat (din cauza oboselii, a mâniei, a nemulțumirii). ◊ Expr. A pufni în (sau de) râs sau (tranz.) a-l pufni pe cineva râsul = a izbucni într-un râs brusc și zgomotos. 2. (Despre mașini) A da afară cu zgomot, scurt și sacadat, aburi, gaze, fum; (despre aburi, gaze, fum) a izbucni, a ieși cu zgomot. – Puf1 + suf. -ni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PUFNÍ ~ésc intranz. 1) (despre ființe) A respira cu zgomot suflând brusc și cu putere aerul pe nări; a pufăi. ◊ ~ în (sau de) râs a izbucni în râs. 2) (despre mașini) A evacua brusc și cu putere aburi, gaze sau fum, producând un zgomot caracteristic. 3) A ieși cu zgomot de sub presiune. /puf + suf. ~ni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PUFNÍ vb. v. izbucni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUFNÍ vb. v. fuma.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pufní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pufnésc, imperf. 3 sg. pufneá; conj. prez. 3 sg. și pl. pufneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink