PÚHAV, -Ă, puhavi, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Cu carnea moale, flască (și umflată); umflat, buhăit. 2. Afânat, moale; poros, spongios. – Din scr. buhav.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÚHAV adj. 1. fleșcăit, moale, (livr.) flasc. (Are o carne ~.) 2. v. buhăit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÚHAV adj. v. afânat, apătos, apos, jilav, moale, poros, proaspăt, pufos, rar, reavăn, spongios, ud, umed.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
púhav adj. m., pl. púhavi; f. sg. púhavă, pl. púhave
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÚHAV ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are o constituție fizică plină și moale. 2) (despre alimente, substanțe, materii etc.) Care este înfoiat; afânat. Chiflă ~ă. Pământ ~. /<bulg. buhkav
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
búhab, búhav, púhav și púhab adj. (sîrb. buhav și puhab, ușor, pufos. V. bufnesc, puf). Est. Buhăit, gras bolnăvicĭos: cu fața buhavă (VR. 1911, 8, 210). – În vest (maĭ rar) -áb, -áv.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink