PÚICĂ, puici, s. f. 1. Pui1 de găină de s*x femeiesc; găină tânără. 2. Termen de dezmierdare pentru o fată sau o femeie (iubită). – Pui1 + suf. -că.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÚICĂ s. v. copil, curcă, lostriță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
púică s. f., g.-d. art. púicii; pl. puici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÚICĂ ~ci f. 1) Găină tânără (care încă nu se ouă). 2) fig. Fată sau femeie iubită. /pui + suf. ~că
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PUICA-PÓPII s. v. buburuză, boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, vaca-domnului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink