Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: pulpă (substantiv feminin) , pulpo   
PULP(O)- elem. „pulpă dentară”. (< fr. pulp/o/-, cf. lat. pulpa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PÚLPĂ, pulpe, s. f. 1. Partea musculoasă posterioară a piciorului, situată între genunchi și gleznă. ♦ Parte a piciorului situată în porțiunea acestor mușchi. 2. Țesut conjunctiv bogat în vase și nervi. Pulpă dentară. 3. Partea cărnoasă și comestibilă a unor fructe. 4. Reziduu obținut în industria zahărului, în distilerii și la prepararea feculei, folosit ca hrană pentru vite. – Lat. pulpa (cu unele sensuri după fr. pulpe).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÚLPĂ ~e f. 1) (la oameni) Partea cărnoasă de dinapoi a piciorului, cuprinsă între genunchi și gleznă. 2) (la animale) Parte a membrului posterior, cuprinsă între crupă și gambă; coapsă. 3) pop. (la femelele animalelor mamifere) Organ de secreție a laptelui; uger. 4) Țesut conjunctiv cu numeroase vase sangvine și terminații nervoase. ~ dentară. 5) Partea moale, cărnoasă, a unui fruct. 6) Reziduu obținut în urma prelucrării sfeclei de zahăr, folosit ca furaj. [G.-D. pulpei] /<lat. pulpa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PÚLPĂ s.f. 1. Partea cărnoasă a unui fruct. ♦ Fructe conservate în soluție de bioxid de sulf diluată. 2. Partea moale din interiorul unui organ (splină, dinte etc.). ♦ Porțiune musculară proeminentă. 3. (Min.) Apă care are în suspensie grăunți minerali; tulbureală. [< fr. pulpe, cf. lat. pulpa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PÚLPĂ s. f. 1. porțiune musculară proeminentă (a gambei, a degetului). 2. partea moale din interiorul unui organ (splină, dinte). 3. parte cărnoasă a unor fructe. ◊ fructe conservate în soluție de bioxid de sulf diluată. 4. (min.) apă care are în suspensie grăunți minerali; tulbureală. 5. medicament de consistență moale, prin pulpare. (< lat. pulpa, fr. pulpe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PULPA MÂINII s v. antebraț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÚLPĂ s. 1. (ANAT.) (reg.) icră. (~ a piciorului.) 2. (BOT.) carne. (~ a unui fruct.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÚLPĂ s. v. biceps, coapsă, pulpar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
púlpă (púlpe), s. f.1. Ansamblu anatomic format din mușchii posteriori gambei. – 2. Coapsă. – 3. Carne macră. – 4. Țesut moale și cărnos al fructelor. – 5. Țesut conjunctiv dentar. – 6. Uger. – Mr., megl. pulpă, istr. pupę. Lat. pŭlpa (Pușcariu 1399, Candrea-Dens., 1458; REW 6834), cf. alb. pulpjë (Philippide, II, 652), it., prov., port. polpa, v. fr. poupe. Sensul 2, incorect dar destul de răspîndit în Munt., se explică prin extinderea sensului 1, cel de „parte musculară a gambei”. Sensurile 4 și 5 sînt împrumuturi neol., din fr. pulpe.Der. pulpar, s. n. (apărătoare a pulpelor purtată de războinici; jambieră, obială); pulpos, adj. (cu pulpe groase; cu uger mare); împulpa, vb. refl. (Trans., a se forța; a recăpăta forțe; a se însufleți), pe care DAR îl trimite la un lat. *impŭlpāre.Cf. pulpană.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
púlpă s. f., g.-d. art. púlpei; pl. púlpe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)