PULSATÍV, -Ă, pulsativi, -e, adj. Pulsatil (1). – Din fr. pulsatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PULSATÍV, -Ă adj. Care provoacă pulsații. [< fr. pulsatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PULSATÍV, -Ă adj. pulsatil (1). (< fr. pulsatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PULSATÍV adj. v. pulsatil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pulsatív adj. m., pl. pulsatívi; f. sg. pulsatívă, pl. pulsátive
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PULSATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care pulsează. 2) Care produce pulsații. /<fr. pulsatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink