Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PUNCTATÓR, punctatoare, s. n. Unealtă de oțel cu vârf conic ascuțit, cu ajutorul căreia se trasează (prin lovirea cu ciocanul) pe diverse piese metalice reperele unei perforații ulterioare. – Puncta + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUNCTATÓR s.n. Unealtă de oțel cilindrică, terminată cu un vârf ascuțit, cu ajutorul căreia se marchează piesele; chernăr. [< puncta + -tor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PUNCTATÓR s. n. unealtă de oțel cu vârf conic, cu ajutorul căreia se marchează piesele; chernăr. (< puncta + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PUNCTATÓR s. (TEHN.) chernăr, (rar) punctar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
punctatór s. n. (sil. punc-), pl. punctatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PUNCTATÓR ~oáre n. Unealtă de oțel cu vârf ascuțit, folosită la executarea pe suprafața unei piese a unor semne asemănătoare cu punctul (în scopul unor perforații ulterioare). /a puncta + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)