Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PÚNCȚIE, puncții, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în înțeparea (cu un ac sau cu un trocar a) țesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parțial lichidul pe care acesta îl conține, pentru a extrage un fragment de țesut, a introduce un medicament etc. – Din fr. ponction, lat. punctio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÚNCȚIE s.f. Străpungerea cu un instrument ascuțit (ac etc.) a unui organ sau a unei cavități a corpului pentru a se scoate un lichid sau un gaz. [Gen. -iei, var. puncțiune s.f. / cf. fr. ponction, lat. punctio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PÚNCȚIE s. f. străpungere cu un instrument ascuțit a unui organ, a unei cavități a corpului, pentru a recolta un lichid în scop diagnostic sau terapeutic. (< fr. ponction, lat. punctio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
púncție s. f. (sil. punc-ți-e), art. púncția (sil. -ți-a), g.-d. art. púncției; pl. púncții, art. púncțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÚNCȚIE ~i f. Metodă chirurgicală constând în pătrunderea cu ajutorul unui ac tubular într-o cavitate, într-un organ sau într-un țesut pentru a extrage un lichid sau pentru a introduce un medicament. [G.-D. puncției; Sil. punc-ți-e] /<fr. ponction
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)