Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PUNCȚIONÁRE, puncționări, s. f. Acțiunea de a puncționa. [Pr.: -ți-o-] – V. puncționa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUNCȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a puncționa și rezultatul ei. [Pron. -ți-o-. / < puncționa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PUNCȚIONÁ, puncționez, vb. I. Tranz. A face o puncție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ponctionner (după punct).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUNCȚIONÁ vb. I. tr. A face puncții. [Pron. -ți-o-. / < fr. ponctionner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PUNCȚIONÁ vb. tr. a face o puncție. (< fr. ponctionner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
puncționá vb., ind. prez. 1 sg. puncționéz, 3 sg. și pl. puncționeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink