Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: punt (pl. -e) (substantiv neutru) , punte (substantiv feminin)   
PÚNTE, punți, s. f. 1. Pod îngust (format adesea dintr-o scândură sau dintr-o bârnă) așezat peste un șanț, peste o râpă sau peste o apă, care poate fi trecut numai cu piciorul. ◊ Expr. Punte de scăpare = mijloc de a trece peste o dificultate, de a ieși dintr-un impas. A se face (sau a se pune) luntre și punte v. luntre. ♦ Scândură groasă sau panou îngust așezat pe o schelă, pe care circulă muncitorii când lucrează la înălțime. ◊ Punte de comunicație = placă metalică rabatabilă folosită ca legătură între două vagoane de cale ferată. ♦ Pod suspendat sau mobil care leagă vasele de chei. ♦ Pod suspendat sau mobil la o cetate sau la un castel medieval. 2. Planșeu metalic sau de lemn, orizontal, care închide corpul unei nave la partea superioară sau care compartimentează nava pe nivele. 3. Dispozitiv de măsură a unor mărimi electrice format din patru elemente, o sursă de energie și un instrument de măsură. 4. Pluta în care se introduce fitilul candelei. 5. (Chim.; sintagma) Punte de hidrogen = legătură de hidrogen. – Lat. pons, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÚNTE s. 1. (MAR.) covertă, (înv.) pod. (Marinarii pe ~!) 2. v. plută. 3. v. chingă. *4. vamă. (~ reprezintă banii pe care mortul i-ar plăti pentru a trece în altă lume.) 5. punte de hidrogen v. legătură de hidrogen.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÚNTE s. v. chingă, coardă, cordar, pârleaz, pod, posadă, schimbătoare, stinghie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
púnte (púnți), s. f.1. Pod îngust. – 2. Plută de candelă. – 3. Platforma unei mori de apă. – 4. Platforma unei ambarcații. – 5. Traversă care susține cele două brațe ale ferăstrăului de mînă. – 6. În mitologia populară ultima vamă a morților, situată pe un pod deasupra iadului, în care cad sufletele păcătoșilor. – Mr. punte, megl. punti. Lat. pǒntem (Pușcariu 1402; Candrea-Dens., 1474; REW 6649), cf. vegl. puant, it., port. ponte, prov., fr., cat. pont, sp. puente. S-a specializat pentru a desemna podurile care servesc numai pietonilor formate în general doar dintr-un trunchi de copac care unește cele două maluri ale unui rîu sau ale unei prăpăstii; trecătorile pentru căruțe se numesc pod.Der. puntaș s. m. (înv., tîmplar constructor de punți).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
púnte s. f., g.-d. art. púnții; pl. punți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÚNTE ~ți f. 1) Pod îngust care poate fi trecut numai pe jos. ◊ ~ de scăpare mijloc de ieșire dintr-o situație grea. ~ de trecere mijloc cu ajutorul căruia se face legătura între două părți diferite. A se face (sau a se pune) luntre și ~ v. LUNTRE. 2) Scândură lată fixată pe o schelă și folosită pentru efectuarea lucrărilor de construcție la înălțime. 3) Planșeu orizontal fixat între etajele unei corăbii sau ale unui vapor. ~ superioară. ~ de promenadă. ◊ ~ de comandă punte așezată transversal de la un bord la altul, pe care sunt instalate aparatele de navigație. 4) Pod mobil care face legătura între nave și chei. 5) Placă îngustă de metal, prevăzută cu o gaură în care se introduce fitilul candelei. 6) Aparat pentru măsurarea unor mărimi electrice. /<lat. pons, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PUNT s.n. v. punct.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PUNT s. n. v. punct.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
PUNTEA-ÚMĂRULUI s. v. claviculă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Definiții din dicționare neoficiale:
puntea suspinelor expr. (la gimnastică) bârnă; proba de bârnă.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2014 DEX online (http://dexonline.ro)