!pupezeá/pupezícă s. f., art. pupezeáua/pupezíca, g.-d. art. pupezélei; pl. pupezéle, art. pupezélele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
pupezeá, pupezéle, s.f. (reg.) 1. pupăză mică, pupejoară. 2. plantă erbacee din familia leguminoaselor; orăstică.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
PUPEZÉLE s. f. pl. Plantă erbacee perenă din familia leguminoaselor, cu flori la început purpurii și apoi albastre, așezate în raceme (Lathyrus vernus). – Pupăză + suf. -ele.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUPEZÉLE f. pl. Plantă erbacee cu tulpina e****ă, ramificată, având frunze compuse și flori purpurii, mai apoi albastre și la urmă verzi, grupate în formă de ciorchine. /pupăză + suf. ~ele
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PUPEZÉLE s. pl. v. orăstică, pupăză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pupezéle s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink