Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
pupăíre, pupăíri, s.f. (înv.) 1. sunet scos de pupeze când cântă; pupuit, pupăit. 2. (pop. și fam.; despre oameni) flecăreală, clevetire. 3. orăcăială, orăcăit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
PUPĂÍ, pupăiesc, vb. IV. Intranz. (Despre pupeze) A scoate strigăte caracteristice speciei. ♦ Fig. (Despre oameni) A flecări, a cleveti. – [Pu-pu-]pup + suf. -ăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PUPĂÍ pers. 3 ~iéște intranz. (despre pupeze) A scoate sunete înfundate, prelungi și repetate, caracteristice speciei; a face „pu-pu-pup”. /pup + suf. ~ăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PUPĂÍ vb. (reg.) a pupăza, a pupui. (Pupăza ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUPĂÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pupăí vb., ind. prez. 3 sg. pupăiéște, imperf. 3 sg. pupăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pupăiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink