PURADÉL, puradei, s. m. (Fam.) Copil de țigan; p. gener. copil. – Din magh. purdé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PURADÉL s. v. copil, danci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
puradél (puradéi), s. m. – Copil de țigan. – Var. puradeu, purdeu. Țig., dar etimonul exact nu este sigur. S-a propus țig. purde „nu” (Bogrea, Dacor., IV, 813; Juilland 172), care pare îndoielnic. Coincidența cu mag. purdé (Cihac, II, 522) se explică prin sursa țig. comună. După Gáldi, Dict., 153, din mag. purgye.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
puradél s. m., pl. puradéi, art. puradéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PURADÉL ~i m. fam. 1) Copil de țigan. 2) Copil mic; prichindel; prâslea. /<ung. purdé
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink