PURCEÁ, -ÍCĂ, purcele, s. f. 1. Puiul de s*x feminin al scroafei; p. gener. scroafă (tânără). ◊ Expr. (Fam.) A lua purceaua de coadă (sau de nas) = a se îmbăta. 2. (Art.) Numele unui joc de copii la care unul dintre jucători împinge cu un baston o minge, o bilă, un os etc., în timp ce ceilalți jucători caută să-i împiedice cu bastoanele trecerea; p. restr. minge, popic etc. care servește la acest joc. – Lat. porcella.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PURCEÁ s. v. scroafă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PURCEÁ s. v. biceps, cufăr, ladă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PURCEÁ ~éle f. Pui-femelă al scroafei. [Var. purcícă] /<lat. porcella
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
purceá/purcícă s. f., art. purceáua/purcíca, g.-d. art. purcélei; pl. purcéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink