Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PURGÁRE, purgări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se purga și rezultatul ei. – V. purga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PURGÁRE s.f. Acțiunea de a purga și rezultatul ei; purgație. [< purga].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PURGÁRE s. v. d******e, d*******e, ieșire, purgație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
purgáre s. f., g.-d. art. purgării; pl. purgări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PURGÁ, purghez, vb. I. Refl. (Rar) A-și provoca purgație (cu ajutorul purgativelor). – Din fr. purger, lat. purgare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PURGÁ vb. I. tr., refl. A(-și) curăța stomacul, intestinele cu un purgativ sau cu un laxativ. ♦ tr. (Fig.) A curăța, a elimina, a epura. [< lat. purgare, cf. fr. purger].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PURGÁ vb. I. tr., refl. a(-și) provoca evacuarea intestinală cu un purgativ. II. tr. (fig.) a curăța, a elimina, a epura. (< fr. purger, lat. purgare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
purgá vb., ind. prez. 1 sg. purghéz, 3 sg. și pl. purgheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink