Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PURICÁRE, puricări, s. f. Acțiunea de a (se) purica și rezultatul ei. – V. purica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PURICÁRE s. puricat, puriceală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
puricáre s. f., g.-d. art. puricării; pl. puricări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PURICÁ, púric, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) curăța de purici. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul. [Var.: purecá vb. I] – Probabil lat. *pulicare (< pulicem).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PURICÁ púric tranz. 1) A curăța de purici. 2) fig. A examina exagerat de migălos. /<lat. pulicare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PURICÁ vb. v. despăduchea, păduchea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PURICÁR s. v. policar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
puricár, puricári, s.m. și puricáre,, s.n. 1. (s.m.; reg.) hoț. 2. (s.n.; pop. și fam.) degetul gros al mâinii; policar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
puricá vb., ind. prez. 1 sg. púric, 3 sg. și pl. púrică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink