Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: purica (verb tranzitiv) , puricat (puricare; -uri) (substantiv neutru)   
PURICÁT, puricaturi, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) purica; puricătură. – V. purica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PURICÁT s. v. puricare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
puricát s. n., pl. puricáturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PURICÁ, púric, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) curăța de purici. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul. [Var.: purecá vb. I] – Probabil lat. *pulicare (< pulicem).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PURICÁ púric tranz. 1) A curăța de purici. 2) fig. A examina exagerat de migălos. /<lat. pulicare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PURICÁ vb. v. despăduchea, păduchea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
puricá vb., ind. prez. 1 sg. púric, 3 sg. și pl. púrică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)