PURÓI, puroaie, s. n. Materie lichidă vâscoasă, de culoare galbenă-verzuie, formată în răni, în leziuni, în diverse organe etc. din microbi și rămășițe de leucocite; coptură. – Lat. *puronium (< pus, -ris).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PURÓI s. (MED.) (pop.) coptură, materie, (reg.) mlaci, (prin Olt.) venin. (Rana a colectat ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PURÓI s. v. coraslă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
purói (puroáie), s. n. – Coptură, materie galben-verzuie. – Var. punoi, puroaie. Mr. prońu, proańe. Origine obscură. Pare legat de lat. pūs, pūris, prin intermediul unui der. *pūrōnium (Pușcariu 1410; Candrea-Dens., 1482; Tiktin; Candrea; Rosetti, I, 170). Cuvînt de uz înv. (sec. XVI) și general (ALR, I, 130). În fonetismul lui poate să fi intervenit o contaminare cu familia sl. roi „mulțime de albine, furnicar”, cf. bg. poroi „puhoi”, sb. porojati „roi”, sb. poriti „a tăia, a defrișa”. – Der. puroi, vb. (a supura); puroios, adj. (cu puroi, infectat).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
purói s. n., pl. puroáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PURÓI ~oáie n. Lichid vâscos galben-verziu, care se formează în răni și în infecții. /<lat. puronium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink