PUTATÍVĂ, putative, adj. (Jur.; în sintagma) Căsătorie putativă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar prin necunoașterea, din partea soților, a unor clauze care împiedică existența sau validitatea ei. – Din fr. putatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
putatívă adj. f., pl. putatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PUTATÍV, -Ă adj. (jur.) presupus a avea existență legală. ♦ căsătorie ~ă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar în necunoașterea unor cauze ce împiedică validitatea ei. (< fr. putatif, lat. putativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink