Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: putred (adjectiv) , putrezi (verb)   
PUTREZÍ, putrezesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (Despre materii organice) A se descompune treptat sub influența bacteriilor de putrefacție; a se altera, a se strica, a se putregăi, a se putrefia. ♦ (Despre organe și țesuturi ale corpului) A se cangrena. ♦ (Despre construcții de lemn) A se ruina, a se dărăpăna, a se strica din cauza umezelii. 2. Intranz. Fig. A sta mult timp într-un loc sau într-un post, fără perspectiva unei schimbări; a stagna într-o activitate; a lâncezi. – Din putred.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUTREZÍ vb. 1. a (se) descompune, (rar) a (se) putrefia, a (se) putregăi. (O materie organică ce a ~.) 2. v. cangrena.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
putrezí vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. putrezésc, 3 sg. putrezéște, imperf. 3 sg. putrezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. putrezeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÚTRED, -Ă, putrezi, -de, adj. 1. Care a putrezit; intrat în putrefacție; putregăios, putrid. ◊ Expr. Putred de copt = foarte copt, răscopt, aproape stricat. Putred de bogat (sau bogat putred) = foarte bogat. (Pop.) Ploaie putredă = ploaie deasă și măruntă, de lungă durată. ♦ (Despre răni, țesuturi etc.) Cangrenat, purulent. ♦ (Despre bălți, mlaștini) Care miroase urât; stătut. 2. Fig. Decăzut moralicește, dăunător societății, corupt. ◊ Expr. E ceva putred la mijloc (sau în Danemarca), se spune când lucrurile nu se desfășoară normal, când există ceva suspect. – Lat. putridus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PUTREZÍ ~ésc tranz. 1) (despre substanțe organice) A deveni putred; a pierde total structura inițială prin descompunere; a se putrefia. 2) fig. (despre persoane) A se afla timp îndelungat în condiții nefavorabile. ~ în temniță. ◊ A-i ~ (cuiva) oasele (sau ciolanele) pe undeva v. OS. /Din putred
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PÚTRED ~dă (~zi, ~de) 1) (despre substanțe organice) Care s-a descompus sau se află în stare de descompunere sub acțiunea unor microorganisme. Lemn ~. ◊ ~ de bogat (sau bogat ~) foarte bogat. 2 fig. (despre stări și lucruri, medii sociale) Care vădește decădere economică și morală. /<lat. putridus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PÚTRED adj. 1. descompus, putrezit, (livr.) putrid, (rar) putregăit, (pop.) putregăios, (reg.) zăcut. (O materie organică ~.) 2. (MED.) cangrenat, necrozat, putrezit, (rar) necrotic, (livr.) mortificat. (Țesut ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÚTRED adj. v. corupt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pútred (pútredă), adj. – Stricat, descompus. – Mr., megl. putrid. Lat. pūtrῑdus (Pușcariu 1420; REW 6877), conservat numai în rom. (Rosetti, I, 171). – Der. putrezi (var. înv. putredi, Mold. putrădesc), vb. (a se descompune); putrejune (var. putreziciune), s. f. (putrefacție); putregai (var. putrigai), s. n. (lemn putred, putreziciune), unde g apare ca în mucegai (Tiktin), în locul lui j din putrejune, cf. repezirepejunerepeguș (după Pușcariu 1421, dintr-un lat. *pūtrῑcus, explicație care ar fi insuficientă); putregăi, vb. (a se putrezi); putregăios, adj. (putrezit de jumătate, mîncat de carii); putrezitor, adj. (care putrezește); putrezitură, s. f. (putrefacție). – Der. neol. (din fr.) putrefacți(un)e, s. f.; putrescibil, adj.; imputrescibil, adj.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pútred adj. m. (sil. -tred), pl. pútrezi; f. sg. pútredă, pl. pútrede
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)