PUTURÓS, -OÁSĂ, puturoși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) leneș, trândav. 3. S. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescență deasă; (reg.) cerențel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia). – Putoare + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUTURÓS adj., s. 1. adj. v. neplăcut. 2. adj. v. viciat. 3. adj., s. v. leneș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Puturos ≠ robacii, sârguincios
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
puturós adj. m., s. m., pl. puturóși; f. sg. puturoásă, pl. puturoáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PUTURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care răspândește putoare; cu miros urât. 2) Care are înfățișare neîngrijită și respingătoare; păduchios. 3) Care nu vrea să lucreze; trândav; leneș; lenos. /putoare + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ARBORE-PUTURÓS s. v. cenușar, oțetar fals.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BURUIANĂ-PUTUROÁSĂ s. v. iarbă-puturoasă, puciognă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CIUPERCĂ PUTUROÁSĂ s. v. băloșel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GÂNDAC-PUTURÓS s. v. mamornic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GRINGOAȘE-PUTUROÁSĂ s. v. mamornic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ROMANIȚĂ PUTUROÁSĂ s. v. romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ROMANIȚĂ-PUTUROÁSĂ s. (BOT.; Anthemis cotula) (reg.) momoriță, mărariul-câinelui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIȚĂ PUTUROÁSĂ s. v. viță sălbatică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rotúnda-puturoásă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink