PUȚINĂTÁTE s. f. 1. Faptul sau însușirea de a fi puțin; cantitate sau număr mic; puțintime. 2. Volum mic sau dimensiune mică; micime. – Puțin + suf. -ătate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUȚINĂTÁTE f. rar 1) Însușirea de a fi puțin; caracter neînsemnat. 2) Cantitate redusă; număr mic. /puțin + suf. ~ătate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PUȚINĂTÁTE s. (rar) puținime, puțintime, (înv.) puțineală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
puținătáte s. f., g.-d. art. puținătății
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink