PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂNTECÓS adj. burtos, (rar) burticos, (pop. și fam.) borțos, (reg.) folticos, (fam.) bombat, burduhănos, burduhos. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. sg. pântecoásă, pl. pântecoáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÂNTECÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are pântece mare; burtos. 2) Care are aspect de pântece; asemănător cu pântecele. Cană ~oasă. /pântec + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink