PẤRGĂ s. f. 1. Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. În pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂRGĂ f. Fază inițială a coacerii fructelor, legumelor și cerealelor. ◊ A da în ~ a începe să se coacă; a se pârgui. [Var. pârg] /<sl. pruga
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
pârgă s. f. /pârg s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pîrgă (pấrgi), s. f. – 1. Trufanda, produs timpuriu. – 2. Bir, dare în fructe. Sl. prŭga „grîu timpuriu” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 285; Conev 72), din pružiti „a coace, a prăji”; cf. prăji. – Der. pîrgav, adj. (Trans., abia copt); pîrg, s. n. (timpul coacerii fructelor); pîrgui, vb. refl. (a începe să se coacă); pîrguială, s. f. (începutul coacerii).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink