PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s. f. (Înv.) Pâră (1); acuzație, învinuire. – Pârî + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂRÂTÚRĂ s. v. acuzare, acuzație, învinovă-țire, învinuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pârâtúră s. f., g.-d. art. pârâtúrii; pl. pârâtúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÂRÂTÚRĂ ~i f. înv. v. PÂRĂ. /a pârî + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink