PĂCURĂRÉL, păcurărei, s. m. (Pop.) Păcurăraș. – Păcurar1 + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂCURĂRÉL s. v. ciobănaș, ciobănel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păcurărél s. m., pl. păcurăréi, art. păcurăréii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink