PĂGUBITÓR, -OÁRE, păgubitori, -oare, adj. Care aduce sau provoacă o pagubă sau un prejudiciu; stricător, dăunător. Păgubi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂGUBITÓR adj. 1. (înv.) pacostnic, păgubos. (O afacere ~oare.) 2. v. dăunător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păgubitór adj. m., pl. păgubitóri; f. sg. și pl. păgubitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂGUBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care pricinuiește pagube; care aduce daune; dăunător. /a păgubi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink