PĂIȘÓR, păișoare, s. n. (Reg.) 1. Păiuș (1). 2. Bețișor cu ajutorul căruia se înnegresc sprâncenele. – Pai + suf. -ișor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
păișór s. n., pl. păișoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink