PĂLĂVÁTIC, -Ă, pălăvatici, -ce, adj. (Reg.) 1. Nemernic, ticălos. 2. Zănatic, ușuratic. ♦ (Substantivat) Persoană care vorbește anapoda, fără rost; palavragiu. – Cf. bg. palav „neastâmpărat”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂLĂVÁTIC adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, ză-natic, zăpăcit, zurliu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂLĂVÁTIC adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nele-giuit, nemernic, netrebnic, ticălos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂLĂVÁTIC s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vor-băreț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pălăvátic adj. m., pl. pălăvátici; f. sg. pălăvátică, pl. pălăvátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink