PĂRINȚÍE, părinții, s. f. (Rar) Calitatea de tată, de părinte (2); părințenie. ◊ Loc. adv. Cu părinție = părintește. – Părinte + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂRINȚÍE s. v. moșie, paternitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
părințíe s. f., art. părințía, g.-d. art. părințíei; pl. părințíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink