PĂTIÚC, pătiucuri, s. n. (Reg.) Pătul; pătuiac. – Din pat + suf. -(i)uc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
pătiúc, pătiúcuri, s.n. (reg.) postament de scânduri pe care se așează fânul sau snopii în stog; păteac.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink