PĂTRĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, pătrățele, s. n. și f. Diminutiv al lui pătrat (1). ♦ Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. – Pătrat + suf. -el, -ea, -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pătrățél s. n. (sil. -tră-), pl. pătrățéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pătrățél s. n., pătrățeá / pătrățícă s. f., pl. pătrățele
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink