PĂTÚC, pătucuri, s. n. Pătuț. – Pat1 + suf. -uc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂTÚC s. pătuț, (rar) pătișor, pătuleț, (pop.) pătucean, (înv. și reg.) pătucel, (reg.) păteac, pătie, pătui, (înv.) păticean. (Un ~ de copil.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pătúc s. n., pl. pătúcuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂTÚC ~uri n. (diminutiv de la pat) Pat prevăzut cu o îngrăditură (și fixat pe roți) în care sunt ținuți copiii mici. /pat + suf. ~uc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink