Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
PĂTUIÁC, pătuiace, s. n. Podea improvizată din scânduri, crengi etc., așezată pe furci sau în copaci, pe care se clădește o claie de nutreț (pentru a o feri de vite, de umezeală etc.); pătul1 (5). [Var.: (reg.) pătuiág s. n.] – Pătui (reg. „pătuț” < pat1 + suf. -ui) + suf. -ac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a