Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
RÂNDUÍ, rânduiesc, vb. IV. Tranz. 1. A așeza într-o succesiune regulată, într-un șir, într-un șirag; p. ext. a dispune, a aranja într-un anumit fel; a face ordine. ♦ Refl. A urma unul după altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau așezat unul în urma altuia, într-o anumită ordine; a se înșirui. 2. A pune ordine într-un domeniu de activitate; a organiza. 3. A da cuiva o însărcinare sau o dispoziție; a decide, a hotărî, a porunci. ♦ A dispune, a fixa, a stabili; a destina. 4. (Înv.) A numi pe cineva într-o slujbă; a repartiza într-o funcție; a investi, a numi. – Rând + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÂNDUÍ vb. 1. v. aranja. 2. v. alinia. 3. a rostui, (pop.) a rosti. (A ~ cele necesare.) 4. v. succeda. 5. v. institui. 6. v. orândui. 7. v. hărăzi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÂNDUÍ vb. v. comanda, curăța, decide, deretica, desemna, dispune, face, fixa, hotărî, învesti, numi, ordona, porunci, pune, scutura, stabili, statornici, strânge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rânduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rânduiésc, imperf. 3 sg. rânduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. rânduiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A RÂNDUÍ ~iésc tranz. 1) (diferite obiec-te) A așeza în rând; a înșira. 2) v. A ORÂN-DUI. 3) rar A impune printr-o dispoziție. /rând + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE RÂNDUÍ mă ~iésc intranz. A se substitui pe rând, consecutiv; a se succeda. /rând + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)