Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RÂNDUIÁLĂ, rânduieli, s. f. 1. Faptul de a rândui; fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat; p. ext. ordine. 2. Fel în care se desfășoară o acțiune, un sistem de organizare statornicit sau impus. ♦ Măsură, directivă, dispoziție, aranjament. 3. Ceremonial, forme statornicite; datină, obicei, regulă. 4. Denumire generică folosită în trecut pentru anumite dări în bani către domnie. [Pr.: -du-ia-] – Rândui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÂNDUIÁLĂ s. 1. v. aranjare. 2. v. alcătuire. 3. v. or-dine. 4. v. întocmire. 5. ordine, organizare, rost. (~ lumii nu se schimbă ușor.) 6. v. disciplină. 7. ordine, regulă, rost, socoteală, (pop.) seamă, (înv. și reg.) soroc. (Știe ~ lucrurilor.) 8. v. datină. 9. v. uzanță. 10. rost, (pop.) seamă, (prin Transilv.) agod. (Știe ~ nunții.) 11. v. ceremonial. 12. normă, precept, principiu, regulă, (înv.) pravilă, tocmeală. (~ de viață.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÂNDUIÁLĂ s. v. bir, categorie, clasă, dare, destin, dispoziție, fatalitate, grup, grupare, hotărâre, impozit, menire, noroc, ordin, poruncă, predestinare, soartă, ursită, zodie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Rânduială ≠ debandadă, dezordine, neorândulială, nerânduială
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
rânduiálă s. f., g.-d. art. rânduiélii; pl. rânduiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÂNDUIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A RÂNDUI și A SE RÂNDUI.A face ~ a face ordine. 2) Mod de desfășurare a unei acțiuni. 3) Deprindere a unei colectivități, legată de un ceremonial și transmisă din generație în generație. 4) înv. Operație menită să asigure ceva; măsură. 5) înv. Denumire dată unor dări pentru domnie. /a (se) rândui + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)