Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: răcădui (verb) , răcăduire (substantiv feminin)   
RĂCĂDUÍRE, răcăduiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se răcădui și rezultatul ei. – V. răcădui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
răcăduíre s. f., g.-d. art. răcăduírii; pl. răcăduíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂCĂDUÍ, răcăduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se răsti la cineva, a lua o atitudine amenințătoare. – Din magh. reked „a răguși”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
răcăduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcăduiésc, imperf. 3 sg. răcăduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. răcăduiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)