Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RĂDĂCÍNĂ, rădăcini, s. f. 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol și își absoarbe substanțele hrănitoare; (pop.) parte a plantei aflată în pământ, indiferent de structura și funcțiile pe care le are. ◊ Compus: (Bot.) Rădăcina vieții = ginseng. ♦ Fig. Origine, izvor, cauză. ◊ Expr. A curma (sau a tăia, a stârpi) răul din (sau de la) rădăcină = a desființa un rău cu totul și definitiv. 2. Parte prin care un organ al corpului este fixat într-un țesut. Rădăcina unui dinte. ♦ Partea profundă a unei tumori. 3. Partea de lângă pământ a tulpinii unui copac. 4. P. anal. Partea de jos a unui zid, a unui munte etc.; bază, temelie. ♦ Partea de la baza anumitor organe. Rădăcina nasului. ♦ Limita de adâncime a anumitor obiecte. 5. Valoarea necunoscutei dintr-o ecuație; radical. ◊ Rădăcina pătrată (a unui număr sau a unei expresii algebrice) = număr (sau expresie algebrică) care, înmulțit cu sine însuși, reproduce numărul dat (sau expresia algebrică dată). Rădăcina cubică (a unui număr sau a unei expresii algebrice) = număr (sau expresie algebrică) care, înmulțit succesiv de două ori cu sine însuși, reproduce numărul dat (sau expresia algebrică dată). 6. (Lingv.) Element al unui cuvânt, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun cuvintelor din aceeași familie și care conține sensul lexical al cuvântului; radical. – Lat. radicina (cu unele sensuri după fr. racine).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂDĂCÍNĂ s. 1. (BOT.) rădăcină laterală v. radicelă; rădăcină secundară v. radicelă, rădăcină laterală. 2. rădăcina-vieții v. ginseng. 3. cotor, (reg.) măcău. (~ cozii calului.) 4. (MED.) (pop.) țâțână. (~ unui furuncul.) 5. (LINGV.) radical. (~ unui cuvânt.) 6. (MAT.) radical. (~ unui număr.) 7. v. soluție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂDĂCÍNĂ s. v. bază, fundament, fundație, scorbură, temelie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rădăcínă (rădăcíni), s. f. – Parte a plantei aflată în pămînt. – Mr. (a)rădățină. Lat. radῑcῑna (Pușcariu 1423; Densusianu, Hlr., 159; REW 6995), cf. logud. raigina, v. razina, fr. racine.Der. rădăcinos, adj. (cu multe rădăcini); înrădăcina, vb. (a prinde rădăcini); desrădăcina, vb. (a fi smuls din rădăcini, a extirpa).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rădăcínă s. f., g.-d. art. rădăcínii; pl. rădăcíni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂDĂCÍNĂ ~i f. 1) Organ al plantelor superioare, care îndeplinește funcția de fixare în sol și de absorbire a apei și a substanțelor nutritive. ◊ A prinde ~ (sau ~i) a) a da rădăcină; b) a se stabili într-un loc pe un timp îndelungat; a se statornici. 2) anat. Parte a unui organ animal, prin care acesta este fixat într-un țesut organic. 3) fig. Temelie a unui lucru. ◊ A curma (sau a stârpi, a tăia) răul din (sau de la) ~ a înlătura un rău în mod radical. 4) mat. Număr care, ridicat la o anumită putere, dă numărul dat; radical. ~ pătrată. 5) lingv. Element al unui cuvânt dotat cu sens lexical și comun pentru toate cuvintele din aceeași familie; radical. 6) fig. Locul unde s-a născut cineva; neamul din care se trage; origine; izvor; obârșie; proveniență. [G.-D. rădăcinii] /<lat. radicina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂDĂCINA-CIÚMEI s. v. captalan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂDĂCINA-SĂRĂCÍEI s. v. pătrunjel-de-câmp, pătrunjel-sălbatic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂDĂCINA-ȘÁRPELUI s. v. răculeț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂDĂCINĂ-DE-FRÍGURI s. v. rodul-pământului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂDĂCINĂ-DE-LINGOÁRE s. v. iarbă-de-lingoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂDĂCINĂ-DÚLCE s. v. lemn-dulce.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂDĂCINĂ-NEÁGRĂ s. v. tătăneasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rădăcína-ciúmei s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rădăcínă-de-lingoáre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rădăcínă-dúlce s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)