Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: răpi (verb tranzitiv) , răpit (adjectiv)   
RĂPÍT, -Ă, răpiți, -te, adj. (Rar) Fermecat, încântat, vrăjit, captivat. – V. răpi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂPÍT adj. 1. v. jefuit. 2. v. încântat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂPÍ, răpesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o țară etc.). ♦ Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva. 3. Fig. A fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva. [Var.: (înv. și pop.) hrăpí vb. IV] – Din lat. rapire (= rapere).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RĂPÍ~ésc tranz. 1) (ființe) A lua cu forța, ducând cu sine și ținând în stăpânirea sa; a fura. 2) fig. (mai ales despre moarte) A lipsi de zile (smulgând dintre cei vii). ◊ ~ viața (sau zilele) a ucide. 3) (bunuri materiale) A-și însuși prin abuz de putere; a lua cu forța, însușindu-și în mod ilegal; a fura. ~ teritorii străine. 4) A face să nu mai posede. ~ liniștea. 5) fig. (persoane) A ademeni prin farmec; a atrage, cucerind atenția și seducând. Lectura l-a răpit complet.~ inima a cuceri dragostea. /<lat. rapire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂPÍ vb. 1. a lua. (Gangsterii au ~t-o din parc.) 2. a fura. (Își ~ logodnica.) 3. a jefui, a prăda, (înv.) a răpști. (Le ~ întreaga agoniseală.) 4. a smulge. (Dușmanul le-a ~ o parte din țară.) 5. v. în-cânta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răpí, răpésc, vb. IV (reg.) a săpa adânc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
răpí (răpésc, răpít), vb. – A lua cu sila, a duce, a fura. – Mr. arachiu, arăchire, arap, arăpire; megl. răpes, răpiri. Lat. rapῑre (Pușcariu 1434; REW 7049; Pascu, I, 37), cf. it. rapire, fr. ravir.Der. răpitor, adj. (care răpește, fermecător); răpitură, s. f. (pradă); rapt, s. n., din fr. rapt.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
răpí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpésc, imperf. 3 sg. răpeá; conj. prez. 3 sg. și pl. răpeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)