Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rărița (verb tranzitiv) , rărițare (substantiv feminin)   
RĂRIȚÁRE, rărițări, s. f. Acțiunea de a rărița și rezultatul ei; rărițat. – V. rărița.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂRIȚÁRE s. (AGRIC.) rărițat. (~ ogorului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rărițáre s. f., g.-d. art. rărițării; pl. rărițări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RĂRIȚÁ ~éz tranz. A ara cu rarița. /Din rariță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂRIȚÁ vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rărițá vb., ind. prez. 1 sg. rărițéz, 3 sg. și pl. rărițeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)