Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RĂRITÚRĂ, rărituri, s. f. Loc rămas liber între obiecte așezate rar. ♦ Loc în pădure de unde au fost scoși unii copaci, de unde au fost tăiate tufele. ♦ Defect sau uzură a unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în rest. – Rări + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂRITÚRĂ s. 1. destrămătură, (pop.) stramă, strămătură. (O ~ la un pulover.) 2. v. lătunoaie, (reg.) cărare, strungă. (~ într-o țesătură.) 3. rariște, (pop.) răriș, (reg.) răret, rărime. (Se odihnea într-o ~ de pădure.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răritúră s. f., g.-d. art. răritúrii; pl. răritúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂRITÚRĂ rărituri f. 1) Loc liber rămas între obiecte așezate rar. 2) Defect sau uzură a unei țesături care este într-un loc mai rară. /a (se) rări + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)