Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: răscruce (substantiv feminin) , răscruci   
răscrucí, răscrucésc, vb. IV (reg.) a înjura de cruce.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
RĂSCRÚCE, răscruci, s. f. 1. Loc unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răspântie. ◊ (Pop.) Răscrucile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află Soarele la amiază; zenit. ◊ Loc. adj. și adv. În răscruce = (care este) în formă de cruce; cruciș. 2. Fig. Moment hotărâtor în viața unui om, a unui popor etc.; cotitură. 3. Parte a carului de care se prind șleaurile. 4. Cruce de lemn care împarte o fereastră în mai multe despărțituri. 5. Parte a vârtelniței formată din două stinghii încrucișate de care sunt prinse fofezele; fofelniță. – Răs- + cruce.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂSCRÚCE ~i f. 1) Loc de întretăiere a două sau mai multe drumuri; răspântie; încrucișare. ◊ În ~ cruciș. 2) fig. Moment crucial în viața cuiva; răspântie. 3) pop. Parte în formă de cruce a unui vehicul cu tracțiune animală, de care se prinde proțapul sau cele două orcicuri. 4) rar Totalitate a stinghiilor încrucișate din mijlocul unei ferestre. 5) Parte a vârtelniței, constând din două brațe încru-cisate, pe care se pun cele două fofeze; fofelniță. /răs- + cruce
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂSCRÚCE s. 1. v. răspântie. 2. (fig.) cotitură, răspântie. (Nu știe ce să facă, se află la o mare ~.) 3. v. cruce. 4. (la pl.) v. aripi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂSCRÚCE s. v. aripă, confluentă, cruce, crucea dinainte, spetează.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răscrúce s. f., g.-d. art. răscrúcii; pl. răscrúci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)