Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: răstălmăci (verb tranzitiv) , răstălmăcire (substantiv feminin)   
RĂSTĂLMĂCÍRE, răstălmăciri, s. f. Faptul de a răstălmăci; explicare, interpretare (falsă). – V. răstălmăci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂSTĂLMĂCÍRE s. v. denaturare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răstălmăcíre s. f., g.-d. art. răstălmăcírii; pl. răstălmăcíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂSTĂLMĂCÍ, răstălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A explica, a interpreta în mod eronat idei, cuvinte, texte; a explica greșit, a denatura (în mod voit) înțelesul. 2. (Rar) A transpune; a oglindi, a reflecta. – Răs - + tălmăci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RĂSTĂLMĂCÍ ~ésc tranz. (idei, cuvinte etc.) 1) A tălmăci (intenționat) în mod eronat; a denatura. 2) rar A tălmăci mai mult decât trebuie. /răs- + a tălmăci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂSTĂLMĂCÍ vb. v. denatura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răstălmăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstălmăcésc, imperf. 3 sg. răstălmăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. răstălmăceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)